Românul se pricepe la orice. Românul se pricepe la medicină, că doar de asta fiecare se tratează acasă, ajutat de sfântul Google, iar la spital se duce când nu prea mai au medicii ce să-i facă. Românul nu a auzit de prevenție, dar știe sigur că dacă merge la un control de rutină se găsește precis vreo boală pentru care se alege cu vreo rețetă care să-i înghită un sfert de pensie sau salariu. Așa că mai bine nu se duce nicăieri.
Românul se pricepe la finanțe, mai mult de nevoie e adevărat, că nu e puțin lucru să împarți mai puțin de 1.400 de lei, cât e salariul minim pe economie încasat de aproximativ 1.5 milioane de oameni, la 30 de zile și să faci cumva să și ajungă, mai ales dacă în ecuație e prezent și vreun copil. Dar nevoia te învață, așa că ajungi să te obișnuiești cu puțin. Despre bătrânii care trăiesc din pensia minima garantată de 800 de lei nu mai încape discuție. Aceștia sunt nevoiți să trăiască, practic, din nimic. Un nimic pentru care mai marii țării nici măcar nu se dau jos din pat dimineața.
Românul se pricepe la fotbal. Da, cam orice roman știe fotbal cel puțin la fel de bine ca cel mai bun atacant din prima ligă. Plus că oricum mai toți fotbaliștii joacă precum niște cizme, mai toți antrenorii sunt slabi și ce-ar mai face românul dacă ar fi în locul lor…Dar nu e, așa că mai bine comentează din fotoliu, cu berea în mână.
Românul se pricepe la politică sau, mai bine spus, mai ales la politică. Românul știe foarte bine care partid e bun și care nu, știe care om politic merită efortul și care nu. Cu toate acestea, se dovedește că fiecare vot dat la fiecare scrutin electoral este unul cel puțin neinspirat, iar românul ajunge rapid să-l înjure pe cel pe care a pus ștampila în cabina de vot.
În fine, românul se pricepe să înghită minciuni pe bandă rulantă. De fapt, la asta pare că se pricepe cel mai bine, judecând, spre exemplu, după modul în care cu mai puțin de un an în urmă a votat PNL sa-l scape de PSD, iar acum PNL și PSD și-au dat mâna și își impart ciolanul în funcție de interese. Interesele poporului, evident, că doar nu se gândește cineva că oamenii politici se bat pe funcții pentru ei și apropiații lor. Oamenii politici se bat pe funcții pentru românul de rând, care nu merge la medic la timp, care își lungește necazul de la lună la lună, care îi alege la fiecare patru ani cu speranța că, poate, îi va fi mai bine…
