Pentru că în ultima perioadă am primit mai multe sesizări potrivit cărora acte administrative adoptate de mai multe consilii locale din Teleorman au fost atacate în instanță de Instituția Prefectului Teleorman, unde se aude că taie și spânzură secretarul general al instituției – Nicoleta Voicu – am făcut o solicitare pe Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin care am cerut să ni se comunice care sunt hotărârile de consiliu local/ județean dar și dispozițiile de primar/ președinte de Consiliu Județean atacate de Insituția Prefectului în anul 2021, dar și câte dintre procesele prin care actele administrative atacate în instanță în ultimii doi ani au fost câștigate de Prefectură. Nu de alta, dar acuzațiile sunt unele destul de serioase, în condițiile în care Instituția Prefectului are un cu totul alt rol decât cel de sperietoare pentru adversarii politici. Cel puțin teoretic.
Iar în răspunsul dat de conducerea Prefecturii Teleorman, semnat de Florin Tăbărana (subprefectul primarului de la Moșteni), Nicoleta Voicu (secretar general al Prefecturii și, totodată, fina fostului prefect al județului – Teodor Nițulescu) și Paul Lungoci (șef serviciu Juridic și, totodată, finul Nicoletei Voicu) ni se transmite: “având în vedere solicitarea (…) prin care solicitați informații privind numărul cauzelor înregistrate în anul 2021 pe rolul Tribunalului Teleorman, ce au avut ca obiect anularea unor acte administrative emise/adoptate de către autoritățile locale, precum și modul de soluționare al acestora, vă informăm că datele solicitate sunt publice și se află pe portalul instanțelor de judecată – Tribunalul Teleorman. (…) În speranța că aceste informații vor fi utile demersurilor dumneavoastră, vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate pentru o bună colaborare și pe viitor”.
Cu alte cuvinte, cine vrea să știe câte hotărâri de consiliu local/ dispoziții de primar a atacat Instituția Prefectului Teleorman în, să zicem, ultimul an de zile, sau pentru câte dintre acțiuni a avut câștig de cauză, n-are decât să se pună pe căutat pe portalul instanțelor de judecată. Mai pe românește, să caute acul în carul cu fân. Și asta pentru simplul fapt că, deși legea îi obligă, Nicoleta Voicu, Florin Tăbărana și Paul Lungoci nu vor să furnizeze informații rezultate din activitatea instituției pe care o conduc. Pentru că oamenii își permit. Deocamdată, evident. Pentru că funcțiile pe care au aterizat cei trei menționați anterior nu sunt pe veci și, așa cum au venit din pix numirile, cel mai probabil vor veni și eliberările la un moment dat.
Cum lipsesc cu desăvârșire, “informațiile transmise” nu sunt nici utile, nici inutile, însă răspunsul scoate clar în evidență modul în care unele persoane au impresia că, odată cocoțate în niște funcții, pot să facă ce le taie capul. Despre sfidarea unor chestiuni elementare nu se mai pune problema, pentru că este mai mult decât limpede că și acestea lipsesc cu desăvârșire.
Mai mult, Legea 544/2001 prevede că “accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public (…) constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României”, iar “prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice”. Niște noțiuni simple, pe care ar trebui să le știe chiar și un jurist de nota 5, spre exemplu (prietenii știu de ce).
