Aproape 600 de copii nevoiași din județ au avut un ghiozdan echipat complet în prima zi de școală, iar asta nu datorită guvernanților, așa cum ar fi normal într-o țară în care Constituția garantează că învățământul este gratuit, ci datorită unor oameni de bine, care au crezut și cred că pot face mai mult pentru semenii lor.
Proiectul, ajuns acum la cea de-a treia ediție, este derulat de Cristina și colegii săi din spatele grupului de Facebook “Împreună Aducem Zâmbete” – IAZ, ajutați de preoții din județ, care au identificat copiii nevoiași din parohiile lor. 
Pentru anul acesta, inițiatorii și-au propus să adune 500 de ghiozdane echipate complet, pentru tot atâția copii cu posibilități reduse din localitățile județului. Copii ai căror părinți nu au avut bani să le cumpere cele necesare unui început de an școlar – pentru unii de grădiniță, pentru alții de școală sau de liceu. Despre greutatea din sufletului unui părinte care nu-și permite să-i asigure copilului condițiile necesare pentru ca acesta să poată învăța ar fi multe de spus, numai că nu ajută prea tare cuvintele, dacă micuțul rămâne tot fără șansa de a merge la școală.
Iar la finalul demersului, unul care s-a dovedit destul de anevoios într-o perioadă încărcată de facturi și prețuri peste măsură de mari, mobilizarea oamenilor s-a dovedit exemplară, astfel că aproape 600 de micuți au primit ghiozdane și rechizite noi pentru a putea începe anul școlar așa cum trebuie.
“Abia așteptăm să vă dăm de veste planurile noastre de viitor.
Vă suntem recunoscători că vă ghidati după motto ul nostru <<Esti ce dăruiești>> și că alegeți să fiți oamenii prin care Dumnezeu lucrează.
Cu prețuire,
Oamenii din spatele proiectului <<Un ghiozdan ca pentru mine>>”, este mesajul transmis de oamenii din spatele proiectului Împreună Aducem Zâmbete (IAZ), după ce au avut grija ca toate ghiozdanele să ajungă la copiii care aveau mare nevoie de ele.
La finalul proiectului, toți cei care au trimis ghiozdane echipate copiilor nevoiași din județ au primit fotografii cu zâmbetele desenate pe chipurile micuților. Iar sentimentul pe care îl are un om care, din atât cât are, a ajutat un copil să meargă la școală, este dincolo de orice ar fi putut face cu suma pe care a ales să o investească în educația unui micuț.
